Browsing Category

Fără categorie

ACTOR, UMORIST ȘI MODERATOR

” Umoristul Ioan Seleși este unul dintre oamenii lângă care nu poți rămâne abătut mai mult de 5 minute. Umorul nativ, experiența unei vieți trăite în cursul a două regimuri politice diferite și turneele susținute alături de mari artiști ai scenei românești au creat unul dintre cei mai talentați maeștrii de ceremonii, moderator evenimente, prezentator spectacole, iar programele sale artistice sunt apreciate la orice eveniment, fie nuntă sau spectacol…” (citat din Adevărul de seară.)

Ioan Seleși în rolul lui Șandor, poreclit Charlie Chaplin din filmul ”Usturoi”.  

 

Sălăjeanul Ioan Seleşi: viaţa ca un spectacol

Aproape un jumătate de veac, sălăjeanul Ioan Seleşi a străbătut toată ţara, susţinând spectacole de folclor şi umor alături de mari artişti români. Pe Ioan Seleşi îl vedem în spectacole, la zilele comunelor şi a oraşelor, în calitate de prezentator şi umorist. În acelaşi timp, conduce grupul artistic „Humoris” al Centrului Militar Zalău. „După prestaţia fiecărui artist, spun câte o glumiţă. Împletesc spectacolele ca să nu fie seci. Eu fac două feluri de umor: umorul popular, cu texte din graiul popular, care pentru români este foarte important, însă este uitat, şi umorul-creaţie literară. Nu fac politică. Primarii se schimbă tot la patru ani, eu rămân”, spune artistul.

Din frizer, umorist

Spune că a ajuns artist din întâmplare. „La 16 ani eram ucenic la Hunedoara. Am dorit să mă fac strungar. Dar pentru că nu erau posturi în anul în care am absolvit eu, am lucrat ca frizer la brigada artistică. Pe urmă am făcut liceul la seral. O secretară de partid din Braşov a avut ideea să promoveze artişti din rândul muncitorilor. Am fost aleşi nouă oameni din toată ţara şi ne-au dus la pregătire la Institutul de Teatru „I.L Caragiale”, din Bucureşti, unde l-am avut la profesor pe celebrul actor Dem Rădulescu”, îşi aminteşte cu drag Seleşi.

Coleg cu Irina Loghin şi Benone Sinulescu

De-a lungul anilor, a lucrat la Filarmonica de Stat din Braşov, unde, timp de 12 ani, a fost coleg cu Irina Loghin şi Benone Simulescu. După Revoluţie s-a mutat la Ansamblul „Ciocârlia”, din Bucureşti. Apoi, la insistenţele soţiei, s-a mutat mai aproape de locurile natale, mai precis la Ansamblul profesionist „Crişana”, de pe lângă Filarmonica de Stat din Oradea, de unde a ieşit la pensie.

Ioan Seleşi spune că se poate mândri cu peste 50 de premii obţinute la festivaluri de umor şi din partea unor somităţi ale vieţii artistice. Cea mai aproape de suflet este distincţia acordată de academicianul Fănuş Neagu, al Festivalul „Un bob de veselie”, de la Feteşti. Îşi aminteşte cu mândrie şi de Festivalul de umor cazon de la Sibiu, unde a primit un premiu semnat de Ştefan Popa Popas şi, un an mai târziu, un alt premiu acordat de Dorel Vişan.  „Am fost o viaţă preocupat de folclor, dar am făcut şi teatru de revistă. M-am străduit să le imprim curaj artiştilor pe scenă şi să dau spectacolului câte o pauză specială între fiecare prestaţie artistică. Pentru că aşa ar fi ca şi cum ai servi la toate mesele sarmale”, spune umoristul.

Revoluţia a avut un impact semnificativ pentru viaţa lui. „Eu am o inspiraţie de moment  şi colegii mă reclamau că iar mă abat de la text. A trebuit să treacă aproximativ un an până să redevin eu cel adevărat”, mai spune umoristul.

Ce presupune viaţa de artist?

Pe de-o parte e frumos. Pe de altă parte, este foarte dificil când te atacă lumea. Ei cred că eu sunt tot timpul pus pe glume, or am şi eu momente mai rele. Mă simt împlinit când sala aplaudă la glumele mele minute în şir, până mi se ridică părul pe mână  de emoţie. Mă consider un artist împlinit, cu excepţia faptului că nu am reuşit să fac avere.

Cum vă explicaţi că, la Zalău, multe piese de teatru sunt anulate? Lumea a scăpat de dictatură şi a dat de harababură. Oamenii s-au dezobişnuit să meargă la spectacol, pentru că nu au bani. Sunt preocupaţi în primul rând să pună pâine pe masă. În Zalău, se simte lipsa unui teatru şi a unei culturi în sensul acesta.

 

Ce-i place?

Îmi plac oamenii frumoşi şi deschişi şi magazinele de azi, frumos aranjate. Mi-ar plăcea să pot înfiinţa un teatru de revistă unde să fiu director pentru o zi, iar apoi să-l las pe mâinile unui tânăr ambiţios şi competent.

Ce nu-i place ?

Nu-mi place limbajul „bulevardian” care se foloseşte în gura mare, fără perdea. Nu-mi plac şoferii care fac exces de zel, turează motoarele în forţă. Şi-mi pare rău că nu se iau suficiente măsuri pentru a-i opri.
sursa: adevarul.ro

Cucuruz, malai de toamna a fost branza buna in burduf de …aur

Grupul „Cucuruz, malai de toamna” din Jibou si umoristul zalauan Ioan Selesi au inveselit publicul din Sibiu pe 25 si 26 aprilie la Festivalul National de Umor „Burduful de Aur”, organizat la Sibiu, la Teatrul Gong, dupa o pauza de 21 de ani.
Liviu Petris, membru al grupului, a declarat ieri pentru Graiul Salajului ca au pregatit pentru cele doua zile ale festivalului glume in nota obisnuita a grupului, pe specific popular. „Am facut o retrospectiva a tot ce am prezentat pana acum in cadrul festivalurilor la care am participat”, ne-a comunicat Petris. In ceea ce priveste festivalul in sine, Petris ne-a martusit ca a fost „super, extraordinar!”. „Festivalul a fost in sala Gong. O sala mai mica, pana la 200 de locuri, cu un public deosebit, cunoscator de umor, care a savurat toate momentele si a apreciat cum se cuvine”, a adaugat Petris.     Pentru deliciul publicului zalauan, Liviu Petris ne-a impartasit ultima gluma, cu care grupul si-a incheiat numarul. „Zice finu’ catre nasu’: Mai, nasule, tu toate le auzi din lumea asta! Nanasu: Pai da, ma. La care finu’: Da’ faptul ca domnul Emil (gozoxxx.comfestivalului – n.r.) ne-o pregatit afara niste branza de burduf, ai auzit? La care nanasu raspunde: ma, am auzit, da n-am stiut ca-i pentru noi. Finu’: Ba mai, ii pentru noi. Ii branza buna in burduf de caine”. La finalul festivalului, grupul a obtinut din partea juriului diploma „Branza buna in burduf de… aur”. Grupul „Cucuruz, Malai de Toamna” a prezentat doua programe, cate unul in fiecare zi a festivalului, nudecamshd curious.

Grupul „Cucuruz, malai de toamnaI a fost infiintat in anul 1974. Este un grup de satira si umor, avand in prezent ca membri pe Liviu Petris, Marcel Muresan si Sergiu Vitalian Vaida. De-a lungul timpului, grupul a participat la numeroase festivaluri, printre care amintim Festivalul „Constantin Tanase” de la Vaslui (in anii 1986, 1988, 1990, 1992, în anul 1990 obtinând marele premiu), Festivalul „Povestea Vorbei” din Gaiesti (in anii 1988, 1990, 2006, 2008 si 2010), Festivalul „Ceapa de Aur” de la Fagaras (in anii 2002, unde a obtinut marele premiu, 2003 si 2004), Festivalul „Gura Satului” de la Macea (in 1983, 1987, 1898, 1991, 1997, 2001, 2009 si 2011), Festivalul „Podul Minciunilor” din Sibiu (1990), Festivalul „Liviu Oros” de la Deva (1992) si Festivalul „Marul de Aur” din Bistrita (1988, 1997).

sursa: graiulsalajului.ro

Salajul, promovat si prin muzica usoara

Renumitul umorist salajean, Ioan Selesi, militeaza pentru deschiderea la Zalau, a unui Teatru Muzical. Acesta este de parere ca nu doar traditiile, obiceiurile si folclorul autentic pot promova numele judetului, ci si muzica si dansul modern. Actorul sustine ca Salajul are nevoie de o astfel de institutie care sa fie o pepinera a tinerelor talente din muzica usoara romaneasca. Avand o sectie de teatru de revista si teatru muzical am raspunde unei mari parti din doleantele exprimate de tinerii salajeni care vor sa se lanseze in muzica usoara, care pana acum nu a fost promovata deloc in judetul nostru. In schimb, folclorul este la loc de cinste si duce cu brio numele Salajului dincolo de granite. Teatrul muzical ar avea menirea descoperirii talentelor, instruirii si lansarii tinerilor artisti in domeniu. Chiar daca mai apoi acestia ar evolua pe alte scene din tara si strainatate, numele zonei de unde au plecat va fi facut cunoscut prin succesul lor. Teatrul muzical ar include sectii de interpretare, dans si spectacol de revista. Teatrul de revista are rolul de a scoate la lumina exact ceea ce se intampla in viata unei comunitati, ce e rau si ce e bine, este un ziar vorbit, lucrurile sunt transmise intr-o maniera comica si ironica, a explicat comicul salajean.

Ideea aceasta, asa cum ne-a dezvaluit actorul, este legata de munca de la Grupul Humoris al Centrului Militar, unde activeaza. Alaturi de Oana Bucur pune in scena spectacole de dans, muzica si revista, cu copii din Zalau, care evolueaza nu doar pentru publicul din municipiu sau judet, ci si pentru romanii din diverse tari europene. In acest context, din dorinta de a promova arta de valoare pe linie culturala si tinerele talente, Ioan Selesi a realizat un proiect pentru organizarea unui festival de muzica usoara la Zalau-Pro Muzica. Acesta a fost inaintat reprezentantilor Consiliului Judetean Salaj in vederea identificarii posibilitatilor de sustinere si finantare, stiind ca manifestarea ar fi presupus invitarea unor nume cunoscute din muzica usoara romaneasca (in juriu) si organizarea unui simpozion. Totul a ramas fara nicio finalitate, cei indreptatiti sa dea un raspuns au sugerat ca o astfel de activitate poate sa faca obiectul fostei institutii specializate in problemele culturii si creatiei. Ioan Selesi a subliniat ca un festival dedicat dansului si muzicii usoare, precum si un teatru muzical in Zalau, ar aduce un plus in viata culturala a judetului. Domnia sa a aratat ca in cadrul acestei institutii ar putea coabita trei sectii: fanfara, ansamblu folcloric si teatrul de revista. In Salaj, bazele folclorului au fost demult puse, poate ar fi nevoie, eventual, de o unificare a tuturor fortelor care activeaza in domeniu, a celor doua ansambluri, Mesesul si Porolissum. Vorbind de acestea este admirabil efortul facut de conducerea acestor foruri pentru a insufla tinerilor dragostea pentru autentic si valorile locale. Dar, e nevoie sa facem ceva cu repercusiuni in prezent, in viata actuala, in modernitate. Muzica usoara in Salaj a fost data la o parte, sau poate ignorata, probabil din lipsa de specialisti. Acum nu se poate spune ca nu s-ar gasi oameni de valoare si talentati care sa se ocupe de tineri, si in plus, Salajul ar dispune de baza materiala necesara repetitiilor si spectacolelor de acest gen, a apreciat Ioan Selesi.

Cel care spune razand eu imi castig existenta cu gura si Doamne fereste sa-mi dea cineva peste ea ca mor de foame, strabate si acum judetul si tara, desi este pensionar de cinci ani, pentru a participa la diverse spectacole, alaturi de nume mari ale scenei romanesti. Prezentator si umorist, este invitat la evenimente culturale in comune (mai putin in ultima vreme la Zalau, si marturiseste ca nu stie de ce nu mai este invitat aici), unde aduce culoare evenimentului, prin umorul popular si cel de creatie litarara. Ne-a spus ca pregateste un viitor moment de divertisment cu monologul lui Cornel Udrea Moartea din Carpati, care este un text elegant, cu apropouri fine, fara nume, care poate fi inserat in orice fel de spectacole, si chiar putea fi inserat in spectacolul de la Zalau din 24 inauarie (intre cele doua ansambluri folclorice).

sursa:www.magazinsalajean.ro

„Usturoi“, primul film artistic filmat în Sălaj, a strâns un public impresionant, acasă, la Zalău

Lansarea peliculei de lung metraj, „Usturoi”, filmată în Sălaj, a fost, ieri, 22 iulie, o surpriză de mari proporţii, atât pentru organizatorii festivalului „CINE LATINO” şi realizatorii filmului, cât şi pentru spectatorii sălăjeni. Pe de o parte, organizatorii festivalului nu s-au aşteptat la un număr atât de mare de spectatori, cele 450 de locuri ale amfiteatrului din Parcul Central fiind nu puţine, ci cu mult sub necesar.
O bună parte din spectatori au stat în picioare pe interval, de o parte şi de alta a amfiteatrului, deasupra amfiteatrului, dincolo de perimetrul amfiteatrului, lângă cablurile care susţin cortina amfiteatrului şi oriunde altundeva au găsit un loc de unde se putea vedea ecranul. Foarte mulţi s-au întors din drum când au văzut că nu mai este loc să arunci un ac.

Când se mai poate vedea Usturoiul

Oricum, organizatorii festivalului şi realizatorii filmului au hotărât ad hoc să mai facă o proiecţie a filmului, mâine, 24 iulie, în sala de spectacole a clădirii Transilvania, de la ora 19:00. Surpriza sălăjenilor a venit imediat după începerea filmului, când au început să recunoască locuri şi personaje de acasă. Totul era atât de familiar, încât parcă asistai la proiecţia propriei minţi cu imagini şi oameni pe lângă care treci zilnic. Nici nu aveai cum să nu te simţi acasă, când filmările au fost făcute în satele sălăjene: Treznea, Agrij, Răstolţu Deşert, Pusta, şi în vecinătatea Complexului Arheologic Porolissum. Greu de redat emoţia vocii, surpriza şi lumina chipurilor când: „Hei, heeei, eu îl cunosc, e cel pe care îl văd aproape în fiecare zi pe stradă, nu ştiu cum îl cheamă, dar îl cunosc. Heeei, hei, ai văzut aia, e de la bunica din sat, ce mult îmi place locul ăla. Oooh, asta e doamna ce ne-a supravegheat odată, la olimpiadă. Ai văzut maşina aia, o ştii? E cea care….“ Şi mesajele au început să curgă atât verbal de pe nişte feţe cu ochii mari, cât şi sub formă de SMS-uri către cei de acasă, care nu au apucat să ajungă sau nu au mai avut loc.

 

O poveste frumoasă despre prietenie şi familie

„Usturoi”, în engleză, „Transylvanian Garlic“ a fost gândit de bloggerul clujean Radu Băzăvan, cunoscut sub numele de Groparu, care prezent, aseară, la premieră, a mulţumit publicului numeros şi i-a asigurat că filmul va fi proiectat, din nou. Filmul este o coproducţie română- americană, este regizat de Luciano Alexander, iar din distribuţie fac parte, alături de actori amatori, şi profesioniştii Elena Ivanca, Ileana Negru şi Ioan Seleşi. Din echipa celor care au făcut filmul posibil face parte şi Mircea Groza, care a adus echipa de filmare în Sălaj şi apare şi ca personaj, interpretând propriul rol, acela de bucătar. Povestea filmului este una a felului în care românii şi ţiganii convieţuiesc în Transilvania, cadrele redând imagini din universul rural transilvan, din mediul populaţiei de etnie romă, precum şi din oraşul Cluj-Napoca, înşiruindu-se o parte din obiectivele turistice cele mai importante. Filmul îmbină elemente de patrimoniu istoric cu obiective moderne, oglindind antitetic oraşul modern al secolului al XXI-lea şi lumea multiculturală şi colorată a satului ardelenesc sălăjean, unde tradiţiile seculare sunt păstrate cu sfinţenie. „Filmul nostru este în primul rând despre prietenie şi familie. Este turnat în Transilvania, unde convieţuiesc, de sute şi mii de ani, români, maghiari, romi, saşi, ucraineni, tătari, cehi, slovaci… şi or mai fi. Ar fi fost nedrept să facem un film în Transilvania numai cu români, din moment ce toate aceste etnii convieţuiesc în bună pace de atâta vreme şi fac parte integrantă din construcţia identitară a acestei frumoase regiuni a României”, scrie Radu Băzăvan pe blog.

Un film plin de semnificaţii şi simboluri

Doar dacă eşti Sălaj, joaca lui Jeremiah şi Nicuşor de-a Luke Skywalker şi Jack Sparrow pe ruinele conacului de la Treznea, poate să îţi spună atâtea, locul fiind ales special atât pentru pitoresc, cât şi pentru povestea din spatele lui. „Am ales în mod special locul pentru pitorescul său şi pentru povestea de sânge pe care o ascunde: într-o zi de tristă amintire, zeci de localnici au fost ucişi cu sânge rece de armatele horthyste la cererea grofului din localitate. Din fericire, vremurile acelea de ură interetnică au apus demult, iar astăzi un copil de etnie romă se joacă cu prietenul său românaş pe ruinele unui trecut care nu ar trebui să mai conteze, fără a se lăsa otrăviţi de trecutul însângerat pe care ar trebui să-l iertăm cu toţii, fără a-l uita. Ideea principală: copiii nu se nasc rasişti sau xenofobi.“, mai scrie Radu Băzăvan pe blog.
Filmul este o poveste ardelenească a doi copii care trăiesc într-un sat unde sunt două clanuri, unul cultivă …usturoi, iar celălalt ceapă. Este un film despre prietenia care se leagă dintre un copil rom şi altul român, care vor să devină actori, despre farmecul vieţii la ţară, despre frumuseţile acestor locuri. Și la fel ca în povestea lui Shakespeare, băiatul lui Ceapă e îndrăgosit lulea de fiica lui Usturoi. Cei din clanul Usturoi sunt bogați, în timp ce Ceapă e amărât, sărac, singura avere a familiei fiind o salbă de galbeni. Copiii pun la cale un plan pentru a face rost de bani pentru ca Usturoi să-şi poată împlini visul și să se facă nunta. Cum fac rost de bani? Destul de simplu, în viziunea lor. Se pornesc la Hollywood să se facă actori. Cum metropola cea mai apropiată e Cluj ajung acolo destul de repede, cu o căruță, un tractor, o Dacie 1300 şi cu trenul. În Cluj, ajung la Hollywood Multiplex, unde angajații cheamă poliția și îi trimişi înapoi acasă cu mașina poliției. Până la urmă nu a fost totul degeaba pentru că unul din polițiști face însă o dezvăluire senzațională, care rezolvă problema lui Ceapă, și se poate căsători cu fiica lui Usturoi.
Recomandăm „Usturoiul“ tuturor celor care încă nu au apucat să-l vadă, iuţeala ideilor, comicului, personajelor şi cadrelor este garantată.


Acelaşi Usturoi, altă pălărie

Dacă s-a îndoit cineva că cea de a doua proiecţie a filmului artistic „Usturoi“ filmat în Sălaj va avea la fel de mare succes ca şi premiera din Parcul Central Zalău, s-a înşelat. Şi asta pentru că aseară, 24 iulie, spectatorii au luat cu asalt Clădirea Transilvania, până au umplut sala de spectacole până la refuz, şi au stat şi pe interval. Bucuria recunoaşterii personajelor si locurilor din Sălaj, cu ochii mari şi încântare a fost copie la indigo după seara premierei. Aceiaşi oameni surprinşi să vadă pe ecran feţe familiare şi locuri cunoscute. Iar când la final, oamenii de pe ecran au coborât printre spectatori şi au povestit cu ei, încântarea şi aplauzele au fost atât de sincere şi calde încât musai a fost să se povestească despre Usturoi 2.

Ca şi o cocluzie, ediţia din acest an a festivalului „CINE LATINO”, organizat de Compania Tenaris Silcotub în trei oraşe diferite din ţară Câmpina, Călăraşi şi Zalău a avut, potrivit organizatorilor, cei mai mulţi spectatori şi cel mai mare succes la Zalău, semn că actul cultural se poate mânca chiar şi pe pâine, dacă este adus unde trebuie. La cât mai multe ediţii „CINE LATINO” în Zalău!

 

sursa:www.salajulpursisimplu.ro/

Despre Ioan Selesi

„Jumatate de buletin de la Zalau”, cum il caracteriza Nicu Constantin pe Ioan Selesi, a prezentat peste 3.000 de evenimente de-a lungul carierei sale, fiind unul dintre artistii care ii putea face sa rada pana si pe cei mai inzestrati colegi de scena. Umoristul Ioan Selesi este unul dintre oamenii langa care nu poti ramane abatut mai mult de 5 minute. Umorul nativ, experienta unei vieti traite in cursul a doua regimuri politice diferite si turnee sustinute alaturi de mari artisti ai scenei romanesti au creat unul dintre cei mai talentati maestrii de ceremonii (staroste/graitor/prezentator), iar  programele sale artistice sunt apreciate la orice eveniment, fie nunta sau spectacol.

MODERATOR SPECTACOLE

Aproape un jumătate de veac, sălăjeanul Ioan Seleşi a străbătut toată ţara, susţinând spectacole de folclor şi umor alături de mari artişti români. Pe Ioan Seleşi îl vedem în spectacole, la zilele comunelor şi a oraşelor, în calitate de prezentator şi umorist. În acelaşi timp, conduce grupul artistic „Humoris” al Centrului Militar Zalău. „După prestaţia fiecărui artist, spun câte o glumiţă. Împletesc spectacolele ca să nu fie seci. Eu fac două feluri de umor: umorul popular, cu texte din graiul popular, care pentru români este foarte important, însă este uitat, şi umorul-creaţie literară. Nu fac politică. Primarii se schimbă tot la patru ani, eu rămân”, spune artistul.

PREZENTATOR SPECTACOLE SI MOMENTE VESELE

Umoristul Ioan Selesi este unul dintre oamenii langa care nu poti ramane abatut mai mult de 5 minute. Umorul nativ, experienta unei vieti traite in cursul a doua regimuri politice diferite si turnee sustinute alaturi de mari artisti ai scenei romanesti au creat unul dintre cei mai talentati maestrii

MAESTRU DE CEREMONII

Ioan Selesi impleteste momentele de umor cu prezentarile si discursurile astfel incat evenimentul pe care il modereaza sa aiba o cursivitate naturala, iar publicul sa fie mereu binedispus si cu zambetul pe buze, fiind un maestru de ceremonii autentic ,impunandu-se ca un bun prezentator de spectacole

Back to top